|
|
CAP I Cum a început totul
Florile multicolore îşi trimiteau miresmele plăcut mirositoare prin aerul proaspăt al primăverii.O primăvară caldă,foarte caldă,se poate spune şi toridă,se făcea resimţită.
Kurama se plimba liniştit prin parc.Îi plăcea să facă asemenea plimbări la apusul soarelui.Totul era tăcut şi încremenit parcă în acele clipe.Nici un zgomot,nimic.Chiar şi vântul se oprise.Obişnuit cu liniştea asta,băiatul părea că nu îi dă atenţie.Însă un geamăt uşor îi atrase atenţia.Lăngă lac,avea loc o luptă.Kurama se apropie încet,precaut,în stilul vulpilor de locul acela.Doi băieţi,plini de sânge,erau la pământ,şi un altul,şi el însângerat,se lupta cu cineva a cărui formă era nedesluşită.Atunci când şi celălalt băiat căzu în genunchi,deja extenuat, Kurama putu vedea mai bine şi îşi dădu seama cine era.Era o fată înaltă,subţire, cu părul negru ca noaptea şi cu ochii de un verde ca smaraldul.Era îmbrăcată într-un maieu subţire,albastru,şi nişte blugi subţiri,scurţi.Nu părea extenuată şi nici nu părea a depus un efort pentru a învinge tinerii.Zâmbetul ei crud,fals,arăta că era mulţumită.Părea un adevărat înger,dar unul întunecat.Mersul ei uşor şi lin îi aminti lui Youko de fantome.Fata vru să plece,dar Shuichi îi tăie calea.
-Ce crezi că faci?
Fata nu îi dădu atenţie.Păşi mai departe,ca şi cum n-ar fi auzit.Când ajunse faţă în faţă cu Kurama vru să-l dea uşor la o parte cu mâna.Acesta însă i-o prinse şi o întoarse pe fată spre el.
-Ce crezi că faci?repetă băiatul cu un calm uimitor.
Fata de data asta,reacţionă.Se smuci uşor din mâinile lui Youko şi,pe un ton ameninţător zise:
-Ascultă bine Morcoveaţă,nu cred că ai vrea să ştii ce am făcut.Plus că nu te interesează.Eşti mult prea neînsemnat ca să îmi pierd timpul cu tine.Am treabă!
Un băiat înalt,cu mutră de nătăfleţ,un băiat de înălţime medie,brunet, care venea cu mâinile în buzunar şi un altul foarte scund,cu o expresie a feţei serioasă,îl zăriră pe demonul-vulpe şi cel înalt îl strigă:
-Kurama!
-Deci Kurama nu?Hm.Numele ăsta îmi pare cunoscut,zise fata şi dispăru în câteva secunde.Kurama era uimit. Fata era zeu,Mazoku sau fantomă?Căci om nu putea fi.Nu.Dispariţia aceea în umbră era caracteristică mai ales asasinilor din cealaltă lume.Oricum,se vedea că fata nu îl suportase.Chiar şi pentru mintea sa calculată, originea acestei fete era necunoscută.
Acei trei băieţi pe care vi i-am descris mai devreme se apropiară de Kurama.
-Cine era fata aia?
-Nu ştiu.Voi ce aţi mai aflat despre fantoma aceea foarte puternică,Mira?Kurama trebuia să ştie cât mai multe despre ea.Ştia că se ascundea undeva în lumea aceasta şi că trebuia să o găsească şi să o convingă să li se alăture.Era o forţă vitală pentru echipă.
Hiei,cel scund,îi întinse lui Kurama o fotografie.
-Ea e.
Lui Kurama nu îi venea să creadă.Era aidoma fetei cu care se întâlnise cu puţin timp în urmă.Era conştient că acum îi va fi mult mai greu să o convingă.Deja fata avea o impresie nu tocmai plăcută despre el.Şi totuşi.Măcar aflaseră cine e.Era un pas înainte.
***
Mira ajunse acasă.Era singură.Şi normal,părinţii ei din această lume erau morţi într-un accident de maşină.Pe ea nu o durea asta.Chiar ea îl puse la cale.Nu avea nevoie de părinţi.Îi înăbuşeau prea mult firea independentă. Plus că îi încurcau planurile.Îşi încuie uşa de la casă şi închise geamurile şi se duse să facă un duş.În timp ce stropi minusculi de apă îi scăldau fruntea,Mira oftă.Deja trimiseră după ea.Nu băieţii.Vulpoiul.Kurama.Băieţii aveau interese mult mai personale.
Flashback
-Bună păpuşo!Ce faci aici,singurică,singurea?Nu îţi e frică?zise un băiat pe un ton sarcastic.Hai să te conduc! zise el şi o trânti de un copac şi începu să o sărute brutal.
-Nu mersi!Nu îmi plac paraziţii!zise fata şi îl lovi cu piciorul în burtă pe băiat.Apoi,după ce acesta ajunse mai departe de corpul ei,îl lovi cu pumnii.Îi fu uşor să-l facă K.O.Apoi al doilea.Era mult prea uşor.Băiatul căzu la pământ înainte să ştie ce l-a lovit.Şi pe al treilea era gata să-l înfrângă,când zări demonul vulpe.Cu toate furişările acestuia,fata avea un ochi mult prea antrenat ca să nu-l observe.Şi restul,îl ştiţi.Nu e nevoie să îl repet.
End of Flashback
-Of,şi acum o să fie tot pe capul meu!De ce dracu a trebuit să se închidă cealaltă şcoală?A,da,după ce un demon m-a atacat acolo şi distrugându-l am făcut acelaşi lucru şi cu şcoala.Oricum mă plictiseam cu hoardele alea de băieţi în spatele meu încercând să îmi facă toate mofturile.Of,Mira,pregăteşte-te de luptă!
TO BE CONTINUED
http://photobucket.com/mediadetail/?med ... eOffset=19
asta e Mira
_______________________________________
Atunci când totul pare a se nărui,mai există o speranţă. Trebuie doar să o cauţi.
|
|
