|
|
hm..........bine daka u spui hai ca o pun....dar mai iau o pauza.....mai am de scris ....am pe foi de hartie...nu shi shi pe paginile de pixeli in comp....mai stati ca tre sa le transpun ...shi nu prea merge chestia cu copy &paste daka ma intezelegi deci in barcuta sunt ei nu?
-Acusi vom ajunge la Insula din centru lacului.....acolo este un izvor termal purificator, unde se afla si poarta spre lumea spiritelor, vom trece prin poarta astrala prin meditatie. -Abia astept"sper sa iasa totul bine...". Pe la mijlocul lacului se afla o insula mica numita Kyoshi ce straluceste puternic cu o aura albastruie placuta, apropiindu-se incet de ea Kenshin si Eclair puteau simti un miros proaspat si domol a plantelor de pe ea, aici totul era verde,asemenea celor din lumea oamenilor, spre deosebire de arborii rosii din padure, acesta era locul cel mai normal lumea asta pana acum in care Eclair a ajuns: -Wow, locul asta mi se pare oarecum cunoscut...oarecum mai normal cu mici differente....plantele sunt verzi...si mirosul de verdeata e foarte placut. Totul e luminos aici, zise ea inacantata invartindu-se in jur si admirand florile. -Cred ca da....aceste plante au frunzele foarte asemantoare celor din lumea oamenilor....cele din padure au adaptari diferite....pe cand pigmentul verde al plantelor folosesc energia luminoasa, cele din padurea pe care ai vazut-o folosesc energie absorbita de umbra....de aceea copacii sunt destul de negriciosi si totul e mai umbros si intunecat. Si mergand ei incet admirand privelistea si fluturii multicolori care zburau in jurul lor, ajung in centru insulei undeva pe acolo era o cascada de vreo 10 metri care se scurgea o apa spumeganda lin in lac, apa era limpede precum cristalul, era intradevar termala, dar nu foarte calda, erau pesti si alte vietutoare in ea. Kenshin o ia de mana pe Eclair sa treaca prin cascada: -Sstai !...Stai, vrei sa trecem pur si simplu prin ea?!?! -Da. Nu-ti fa griji. Apa nu e rece si mai e si purificatoare. Haide; 1....2....3...si, sarira el si tragand-o pe ea dupa el prin cascada.asa-i ca nu a fost asa de greu? -Pai....in afara de faptul ca sunt fleasca...sunt bine. In pestera ascunsa dupa cascada se afla o zona mai verde si mai radianta decatce era in afara, la capatul pesterii era un mic bazin cu apa cristalina in care se invarteau 2 pesti Koi, unul alb si unul negru, iar pe peretele era un strat frunzos ce arata ca o poarta. -Asta...aici e poarta ce duce pe taramul spiritelor? intreba Eclair impresionata de priveliste. -Da. Iar paznicii sunt cele 2 spirite care au renuntat la imortalitate ca sa faca parte din lumea noastra: Oceanul si Luna intr-o continua miscare Tui-La (trage si impinge)....Yin si Yang sub forma celor 2 pesti...care inoata in putul acesta unul dupa altul ca sa zic asa... -Asa deci...."n-am inteles nimic din ce a borborosit acolo dar e dragut cand il vad cum face pe inteligentul" -Pentru a medita mai bine, primul lucru pe care ar fi bine sa-l faci este sa iti relaxezi mintea de celelalte ganduri la fel si trupul, continua el in timp ce se aseza incet jos cu picioarele incrucisate. Hai si tu jos aici langa put daca vrei sa treci in lumea sufletelor, zicea el dupa care intra in transa de meditatie. -Bine, zicea Eclair asezandu-se si ea. Dupa ce a luat pozitia de picioare incrucisate ca si Kenshin, ea observa ca unul din pesti se uita fix la ea...un contact vizual puternic si brusc simte cum un val de lumina fulgeratoare o izbeste pentru cateva secunde... -Eclair! Hai trezeste-te, ridica-te , nu mai sta acolo jos, am ajuns in spatiul astral -Zau?!?....Dar ...dar nici nu mi-am dat seama cand....in fine....deci spui ca am ajuns ...wow....deja?.....da' stiu ca nu mai suntem in pestera.....ce loc imens.... -Pai da....de fapt este cam cat zona reala a Lumii Spirituale, aici se afla o gramada de spirite, cel putin cateva mii sunt la eun or zei, sau spirite simbolice, restul de miliarde sunt multe de la animale simple si oameni......eu am sa te astept aici la intrare .....un spirit calauzitor ar trebui sa vine sa te informeze de drum.....si nu uita ce ti-am spus, cand vei fi in preajma lui Koh, nu-ti pierde sub nici o forma calmul, e foarte viclean, ca sa ii tii piept, in timp ce iti va pune la incercare rezistenta spirituala, mai bine este sa nu ii arati nici un semn de frica, nici o emotie, altfel risti sa iti asimileze chipul....ai grija da?......Koh e un demon batran dar foarte inselator, e foarte imprevizibil, va incerca sa te sperie sau sa te impresioneze....orice numai ca sa ii arati o latura de a ta...si atunci...ti-o va absorbi odata cu fata....iti urez mult noroc, ai grija si nu uita, bine? -Da...da....Nu-ti fa griji Kanshin, am sa ma intorc eu....ia uite a si sosist calauzitorul sa-mi arate drumul...Pe curand! -La revedere" Sper sa aibe grija....nu as mai suporta sa se repete inca o data istoria.....of Nakano...inca si acum ma simt vinovat..."Kenshin se intoarce inapoi in lumea reala disparand intr-un fulger scurt -" e foarte ingrijorat, saracul....treaba e destul de incurcata rau din cate spune el....e foarte agitat....am sa incerc eu sa il linistesc cand ma intorc", Eclair se simte un pic prost ca i-a adus aminte de unele amintiri pe care el si le-a reprimat...dar isi continua drumul indrumata de sufletul calauzitor, indepartandu-se ei incet in ceata. Calauzitorul ii explica fetei incotro trebuie sa o ia ca sa ajunga la barlogul lui Koh si o indruma pana unde poate: -Dincolo de nisipurile Ormiei, peste Stncile Pervonului, se afla barlogul lui Koh.....imi pare rau..dar nu te pot indruma mai mult de jumatate din desertul lasat de Ormia.....am anumite interdictii de ultima oara cand am trecut pe acolo. -Nu-i nimic, o sa mai intreb pe drum pe cineva pe unde sa o iau... -Mai bine nu...multi se tem de el......majoritatea care au fost testati de el nu s-au mai intors sau daca s-au intors, s-au intors fara chip...banuiesc ca stii asta deja....aici nu prea exista multa lume de incredere...zvonurile circula repede, mai repede ca vanturile ce bat pe aici...daca Koh afla ca te idrepti spre el.... se va pregati pe vizita ta. -Atunci n-am decat sa imi urmez instinctele....asta este, zambi Eclair hotarata si cu multa speranta -"E atat de tanara....si cu atat curaj, sau mai bine nebunie.....ii urez sa aibe noroc, n-am mai intalnit o persoana atat de plina de viata de mult timp....vremurile astea....curand se va face o noua semiapocalipsa.....curand se vor implini inca o mie de ani de la ultima reuniune a talismanelor" -Dar chiar......Ormia....ea cine a fost? intreaba Eclair curioasa.....Si ...nu mi-ai spus cum te cheama -Eu?....candva demult mi se spunea Kalaun, nimeni nu mi-a mai strigat numele de o vreme buna...cati ani au trecut ...pe cand eram si yo in lumea cealalta..pe cand eram si eu viu......ce multi ani au trecut............in fine....deci vrei sa stii cine era Ormia nu? pai....Ormia era un demon foarte peiculos....noroc ca a fost infranta si inchisa in neantul acestei lumi...se spune ca iti putea absorbi chi-ul numai prin simpla privire in ochii ei....avea o coroana de vipere pe cap.....odata demult a fugit si in lumea oamenilor...a cam facut ravagii pe acolo...oamenii au numit-o Medusa...presupun ca ai auzit de ea.....in fine povestea a fost mult schimbata de vremuri...a devenit mit pe care nu prea il mai crede nimeni...si totusi legendele au si ele on parte de adevar in ele......dar stii cum e...zvonurile cand se transmit se tot schijba incetul cu incetul continutul ...si cel real se pierde....cu toate ca a fost infranta...in urma ei a lasat zona asta desertica....mai mult ramasitele din corpul ei astral a creat unele creaturi care se ascund innisipurile miscatoare ..prin ele prind unele pirite care nu sunt atente sau ratacite....ar fi bina sa fii atenta pe unde calci...uh.....parac Eclair te striga demonul vulpe de mai devreme nu? -Da...asa ma cheama...asa m-a numit mama mea.... -E un nume cam ciudat...dar sa fiu sincer te caracterizeaza destul de bine. -Multumesc...dar si tu ai un nume frumos Kalaun. Si mergand ei asa incet ajung si ei la Nisipurile Ormiei....un desert straniu.......umed si mlastinos si totusi...nimic nu crestea pe acolo..nici o fiinta prin preajma...cald si nisipos .....si baltos....un desert foarta bizar. Kalaun era un spirit bland cu parul lung si negru si ochi negri si misteriosi, dand o stare melancolica, era imbracat intr-o pelerina gri din bumbac, privirea lui ii era trista...in privirea lui adanca se ascundeau multe....cu toate ca parea un adolescent...avea o viata spirituala destul de lunga de asemenea si o experienta in viata....e bland, calm si mereu gata sa ajute pe oricine vine in lumea stafiilor .... -Imi pare rau...pana aici...mai mult nu te pot conduce....am fost mai demult exilat si nu am voie sa mai calc pe acolo. -Nu-i nimic, iti multumesc foarte mult pentru amabilitate....La revedere Kalaun! -La revedere.." ea e un AKAN.....curios ...demult nu am mai intalnit un astfel de saman....am cezut ca au diparut cu totii de la macelul de acum cativa ani, dar se pare ca ea a supravietuit.......are forma umana, asta inseamna ca s-a refugiat in lumea oamenilor...intimpul asaltului....sau s-a nascut ca om...probabil ca si mama ei era tot un akan...unul destul de puternic si a ferit-o de asasini....chiul ei emana o aura izbitoare....si nici macar nu isi da seama de asta...inca nu stie cum sa isi controleze puterea..sau sa o foloseasca ...si totusi....sunt sigur ca va reusi sa treaca peste toate c u brio". Kalaun se disipea incet in urma, in timp ce Eclair inainta pe drumul ei hotarata sa invete tainele samanilor.....sa opreasca cumva suferinta. -"eu chiar nu stiu ce fac, dar stiu ca trebuie sa fac ceva.....din cate mi-a zis Gyatso...si din cate am vazut in ochii lui...lumea se duce de rapa.......am o senzatie ca ceva se va intampla...un presentiment........." Inapoi la poarta Kenshin revenise inapoi in trupul sau, se ridica de jos si se propteste intr-o stalactita si vegheaza asupra locului: -Am un presentiment ciudat..." simt ca ceva se va intmapla....sper ca ea e bine..." ----------------------------------------------------------------------------- hai ca va pup....ma rog pe cei care vor sa ii pup  
 
|
|