|
|
cap. 1 : Inceputul cosmarului
Pe o altă planeta, în altă galaxie, la mii şi mii de ani lumină depărtare, era acea zi pe care noi o numim Halloween.
Locuitorii planetei Soryanelle nu erau foarte diferiti de pământeni. Tehnologia de pe această planetă era foarte avansata, dar oamenii nu erau dependenti de ea; devenise ceva util, dar nu necesar. Soryanelienii credeau in Dumnezeu şi respectau legile şi regulile morale, avand profesii obijnuite: medici, oameni de stiinţă, politicieni, vânzători, profesori, dar şi specifice planetei Soryanelle...
Chiar daca era o sarbatoare a spiitelor, un motiv bun pentru a-ţi lua o zi de concediu, Emma Peterson lucra neobosită. Era cel mai apreciat medic din ţară, şi chiar îi plăcea ceea ce făcea. Azi alergase încontinuu. De acasă, la creşă, cu fetiţa ei, de la creşă la spital, din la sala de operaţii ,la sala de vizite, şi tot aşa, dar era obijnuita cu aceasta.
Acum era deja noapte. Spitalul Sf. Andrei era destul de aglomerat pentru o ora asa de târzie, mai ales de sărbătoare...
Cand clopotele catedralei de vis-a-vis bătură miezul nopţii, Emma era înca in tură. Era la maternitate, asistându-şi o buna prietena la naştere.
Kathleen Angel-Nice era o prietena veche şi buna de-a Emmei, şi sotia primului ministru al ţării Soryar. Avea o fiica de opt ani, Kaala, şi acum astepta un băiat. Soţul ei staiea pe un scaun de langă patul ei. Kate stătea întinsă pe un pat de spital şi aştepta, aştepta, aştepta...Se uită îngrijorată prin salon. O asistentă ţinea pruncul înfăşat în braţe şi îi spunea ceva in şoaptă Emmei. Păreau îngrijorate...Dar ce se întâmpla? De ce nu plângea copilul?! Era ceva în neregula?!
Se uită iar plină de speranţă către Emma, care acum ţinea băieţelul in braţe şi îl privea mirată.
-De ce nu plânge? S-a...S-a intâmplat ceva? se sperie proaspăta mămică, încercând sa se ridice în capul oaselor.O şuviţă de păr roşcat îi ieşise de sub bonetă, iar ochii inlăcrimaţi şi verzi îi erau plini de speranţă. Se uită rugătoare către soţul ei, apoi către Emma
-Katie, nu te ridica! Spuse asistenta aşezând-o din nou pe pat
Emma se apropia încet, dar sigur, cu copilul
- Nu te ingrijora, Kathleen, nu... nu e nici o problemă cu băiatul. Este doar...diferit. Nu –l urâti pentru asta! Nu e vina lui...
- Cum adică difert? ... Nu-mi pasa dacă e diferit! Se bucură mama. Cum să-l urâm?! De ce ? ... Emma, deci nu a murit? Atunci de ce nu a plâns de loc? Kaala a plâns...
-Nu stiu, admise doctiriţa. Se uita doar la mine, curios.
In timp ce ea vorbea, bebelusul din bratele ei incepuse să se smiorcăie. Tremura.
-Poftim, Kate... spuse Emma inmânându-i copilul.
Ochii celor doi soţi se măriră înspăimântaţi: băieţelul avea pe cap, ieşindu-i direct din craniu, două corniţe (care aduceau puţin a urechi de pisoi), si ăi privea cu niste ochi verzi,ca de smarald, de dupa un ciuf rosu.
- De ce...? Cum...? se bâlbâi primul ministru.
- Nu ştiu nimic cert... Stiţi doar ca fiica Nonei (Nona= asistenta) are parul roz şi codiţă de pisică...Acum trei ani şi ceva, s-a mai născut o fetiţa carecare avea urechile deosebit de ciudate: ca ale unui spiriduşi...
Kathleen îşi ăntoarse capul către uşa salonului. Cu nasul lipit de geam stătea o roşcovană care avea vero 8 ani, si lângă ea o fetiţa de vreo 4-5 ani, care avea ovhii mov, şi părul roz.
-... Dar cum...?
-O să-ţi spun tot ce stiu. Spuse Emma , luându-le copilul şi punându-l într-un pătuţ. Nu trebuie să vă speriaţi, pot fii doar speclaţii, dar...
-Cei de la ministerul medicinei ne-au spus, confidential, că în acea fabrică care a luat foc acum 10 ani – va amintiţi de ea, nu?- se deyvolta o formulă pentru a îmbunătăţii specia umană; de a ne da mai multe puteri. Se zice că, de la explozia aceea , formula s-a împrăştiat in aer şi în apă,, iar unii copii născuţi după acea catastrofă vor avea o înfăţişare diferită şi puteri stranii...Carlos a spus că acesti copii sunt ... scuzati expresia...maşini de ucis...şi că trebuie ori omorâţi, ori vindecaţi...Carlos crede că e o boala, alţii ca e o mutaţie...
- Fiul vostru este al şaselea care arată altfel şi care a s-a născut viu... au mai fost câţiva diferiţi, dar s-au născut morţi, spuse Nona, asistenta. Chestiile cu “maşini de ucis†deoarece nu a fost nici o crimă ciudată , sau fără de criminal…
Uşa salonului se deschise încetişor şi în cameră intrară două fetiţe . Cea roşcată era Kaala, şi cea cu părul roy era Julya.
Kaala se apropie de pătuţ, ţinând în mâna un ursuleţ alb, de pluşi. Julya o urmă.
-Mami, pot să îl văd pe Dean?
- Da, Kaala.
Fata se ridică pe vârfuri şi se uită în pătuţ. Fetiţa roz se uită si ea la copil
- Uau, mami! Dean are urechi de pisoi!
-Oh, Dean, ce fel de viaţă vei avea? Şopti îngrijorată Kathleen uitându-se catre mogâlgeaţa ce stătea în pătuţ.
Kaala punea ursleţul alb lângă fratele ei, apoi se aplecă şi il sărută usor pe frunte.
Copilaşul stătea ghemuit ca o pisica şi dormea dus…
S( in loc de un *.... cand trec la alta idee, sau loc, sau dată
_______________________________________
www.adinuyasha.thebrokenconsole.com/TOC.html
www.youtube.com/watch?v=oMK0ripM6pQ& ... esshoumaru
www.youtube.com/watch?v=Fjv7pDxw7vI&NR
www.www.educat.ro
http://rds.yahoo.com/_ylt=A9gnMiiF9V5FS ... co29ys.png
|
|
cool
)